Vindecarea lunaticului – credința care se întărește prin rugăciune și post Vindecarea lunaticului este minunea relatată în Matei 17, 14-23, în care Iisus Hristos vindecă un copil adus de tatăl său. Pericopa, citită în Duminica a X-a după Rusalii, arată că adevărata credință se întărește prin rugăciune și post. Hristos îi învață pe ucenici că până și credința cât un grăunte de muștar poate birui obstacole care par imposibile. Evanghelia Vindecării lunaticului ne așază înainte una dintre cele mai dureroase imagini ale iubirii părintești: un tată îngenuncheat înaintea lui Iisus pentru copilul său. Nu vine cu vorbe multe și nici cu pretenții. Vine cu durerea unui om care a încercat tot ce putea și rostește una dintre cele mai simple rugăciuni ale Evangheliei: „Doamne, miluiește pe fiul meu!” Evanghelia zilei În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și ade...
Psalmul 83: Dorul după Locașurile Domnului și Fericirea celor ce Nădăjduiesc în El
pe
Solicitați un link
Facebook
X
Pinterest
E-mail
Alte aplicații
Psalmul 83, parte din Psaltirea Proorocului David, este o expresie profundă a dorinței sufletului uman de a se apropia de Dumnezeu. În primele versete, psalmistul își exprimă iubirea și admirația pentru locașurile divine, subliniind cât de mult se bucură inima și trupul său de prezența lui Dumnezeu.
El reflectează asupra fericirii celor care locuiesc în casa Domnului, evidențiind binecuvântările și puterea care vin din credință. Versetele continuă să descrie puterea rugăciunii, apelând la Dumnezeu ca Apărător și Susținător al celor care își pun nădejdea în El. Psalmul încurajează credincioșii să-și îndrepte privirea spre Dumnezeul lor, care oferă har, slava și protecție, făcându-i pe cei care umblă întru nerăutate să se simtă în siguranță.
În esență, Psalmul 83 este o meditație asupra relației dintre om și Creator, o invitație la a găsi fericirea și împlinirea în credință și în comunitatea de credincioși.
†
1. Cât de iubite sunt locaşurile Tale, Doamne al puterilor!
2. Doreşte şi se sfârşeşte sufletul meu după curţile Domnului; inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul Cel viu.
3. Că pasărea şi-a aflat casă şi turtureaua cuib, unde-şi va pune puii săi:
4. Altarele Tale, Doamne al puterilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu.
5. Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda.
6. Fericit este bărbatul al cărui ajutor este de la Tine, Doamne; suişuri în inima sa a pus,
7. În valea plângerii, în locul care i-a fost pus. Că binecuvântare va da Cel ce pune lege,
8. Merge-vor din putere în putere, arăta-Se-va Dumnezeul dumnezeilor în Sion.
Comentarii
Trimiteți un comentariu