Vindecarea lunaticului – credința care se întărește prin rugăciune și post Vindecarea lunaticului este minunea relatată în Matei 17, 14-23, în care Iisus Hristos vindecă un copil adus de tatăl său. Pericopa, citită în Duminica a X-a după Rusalii, arată că adevărata credință se întărește prin rugăciune și post. Hristos îi învață pe ucenici că până și credința cât un grăunte de muștar poate birui obstacole care par imposibile. Evanghelia Vindecării lunaticului ne așază înainte una dintre cele mai dureroase imagini ale iubirii părintești: un tată îngenuncheat înaintea lui Iisus pentru copilul său. Nu vine cu vorbe multe și nici cu pretenții. Vine cu durerea unui om care a încercat tot ce putea și rostește una dintre cele mai simple rugăciuni ale Evangheliei: „Doamne, miluiește pe fiul meu!” Evanghelia zilei În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și ade...
Strigătul Inimii către Dumnezeu în Psalmul 89 al lui David
pe
Solicitați un link
Facebook
X
Pinterest
E-mail
Alte aplicații
Psalmul 89 este un text profund și emoționant din Psaltirea Proorocului David, care explorează teme precum suferința, pocăința și căutarea mângâierii divine în momente de necaz. Psalmistul se adresează lui Dumnezeu cu umilință, recunoscând fragilitatea umană și natura trecătoare.
David reflectă asupra durerii și a mâniei divine, evidențiind sentimentul de abandon și neputință în fața dificultăților. Cu toate acestea, există și o dată de speranță, deoarece imploră mila și îndurarea lui Dumnezeu, cerând ca Domnul să-i lumineze zilele și să-i îndreaptă.
Prin acest psalm, suntem invitați să mediteze asupra propriilor suferințe și să caute mângâiere și înțelepciune în credință, recunoscând în același timp puterea și bunătatea lui Dumnezeu. Psalmul 89 devine astfel un imn al căutării divine, oferind o cale de reconciliere între nevoile umane și providența divină.
†
1. Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam.
2. Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu.
3. Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, care ai zis: «Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor»,
4. Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii.
5. Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece.
6. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca.
7. Că ne-am sfârşit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat.
8. Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greşelile noastre ascunse, la lumina feţei Tale.
9. Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins.
10. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani;
11. Iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere;
12. Că trece viaţa noastră şi ne vom duce.
13. Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine?
14. Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înţelepciune.
15. Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta departe? Mângâie pe robii Tăi!
16. Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre.
17. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut rele.
18. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.
19. Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.
Strigătul Inimii către Dumnezeu în Psalmul 89 al lui David
Comentarii
Trimiteți un comentariu