Este o mare bucurie sa poti sa'i faci fericiti pe ceilalti

†

   Cei doi bolnavi

Doi barbati, ambii grav bolnavi, ocupau aceeasi incapere intr'un spital. Unuia dintre ei i se ingaduise sa se ridice din pat timp de o ora in fiecare dupa'amiaza. Patul lui era alaturi de unica fereastra din camera. Celalalt trebuia sa stea tot timpul intins in pat. Cei doi au stat de vorba ore in sir. Au vorbit despre sotiile si familiile lor, despre casele lor, despre munca lor, au depanat amintiri din armata sau din vacantele petrecute.

In fiecare dupa'amiaza, cand cel de langa fereastra se ridica, isi petrecea timpul descriindu'i celuilalt ceea ce vedea ca se intampla dincolo de geamul ferestrei. Celalalt incepu astfel sa traiasca pentru acea scurta ora zilnica, in care lumea lui era in functie de culoarea si de ceea ce se intampla in lumea din afara. Fereastra dadea intr'un parc cu un lac. Rate si lebede se jucau in apa, in timp ce copii se jucau cu barcutele. Tineri indragostiti mergeau mana in mana printre flori de toate culorile, in timp ce in departare se ghicea prezenta orasului. Pe masura ce omul de langa fereastra descria cu de'amanuntul toate acestea, cel din pat inchidea ochii, imaginandu'si aceasta scena pitoreasca.

Intr'o dupa'amiaza calda, omul de langa fereastra descrise o parada trecand. Desi celalalt nu putea auzi orchestra, putea insa, cu ochii mintii, sa vada ceea ce celalalt descria cu atat de multe detalii sugestive. Si asa trecura zile, saptamani si luni.

Intr'o dimineata, cand a venit asistenta de servici sa le aduca apa pentru a se spala, a gasit trupul lipsit de viata al omului de langa fereastra, care se savarsise in pace, in timpul somnului. Femeia s'a intristat si a chemat personalul pentru a lua trupul neinsufletit.

La vremea la care a considerat ca este potrivit, celalalt a cerut ca, daca se poate, sa fie mutat langa fereastra. Asistenta a fost bucuroasa sa ii indeplineasca dorinta si, dupa ce s'a asigurat ca totul este cum se cuvine, l'a lasat singur. Incet, greu si dureros, acesta a reusit sa se ridice in capul oaselor pentru a vedea, pentru prima data cu ochii lui, lumea de afara. Incordandu'se, se intoarse apoi spre fereastra de langa pat. Si in fata ochilor a vazut un zid gol. Omul a intrebat'o pe asistenta cum a putut vedea fostul sau coleg de camera, care'i descrisese atat de multe minunatii vazute pe fereastra. Asistenta i'a raspuns ca omul era orb si nu a putut sa vada nici macar zidul gol… Si, adauga ea, poate ca „a vrut doar sa va incurajeze pe dumneavoastra”.

Este o mare bucurie sa poti sa'i faci fericiti pe ceilalti, in ciuda greutatilor propriei existente. Impartite cu altii, supararile se injumatatesc, in timp ce bucuriile se dubleaza. Daca vrei sa te simti bogat, atunci ia aminte la lucrurile pe care le ai si pe care nu le poti cumpara cu bani.

Pr. Savatie Bastovoi