Nașterea de prunci – Un mister al vieții omenești și al planului divin

   Rodul iubirii și voința lui Dumnezeu: Taina adâncă a nașterii de prunci

†

   Nașterea de prunci: Când și cum se împlinește voința lui Dumnezeu

    Cine transformă seva inițială în sânge și lutul în carne, dacă nu Dumnezeu? Cel mai strălucit dintre MEȘTERI. El ne creează pe noi oamenii, chipul sau rațional și însuflețit, modelându-ne că pe o ceară în pântecele mamei din infime, semințe, lichide.

Metodiu de Olimp, unul dintre scriitorii bisericești ai secolului al III-lea, ridică o serie de întrebări, care ne ajută să întrezărim adevărul din acest mister prin care, omul se face părtaș la creația lui Dumnezeu devenind COCREATOR.

  Încă din primele secole creștine, există mărturii frumoase care vorbesc despre nașterea de prunci, că fiind rezultatul dintre dorința sau participarea omului și voință DOMNULUI.

 - Nici unirea dintre bărbat și femeie și nici altceva n-ar putea face nimic pentru nașterea de copii, dacă n-ar fi ajutorul Mâinii Celei de Sus, care deșteaptă firea spre nașterea de fii.

  Sfântul Ioan gură de aur spunea cu secole în urmă:

 Ei bine, exemplele actuale ne arată că, oricât de înaintată ar fi știință, nașterea de prunci rămâne o taină izvorâtă din voință lui Dumnezeu și participarea omului.

 - Nu ne arogăm noi, oare dreptul CREATORULUI, gândindu-ne în sine că putem face un copil când vrem noi și cum vrem noi? "

  Odată ce femeile care nu-și doresc copii rămân însărcinate, iar cei care vor din tot sufletul să aibă un copil se chinuiesc să îl conceapă.

 Nașterea de prunci este un subiect din ce în ce mai controversat în ultima perioada. Pe de o parte, observăm că numărul avorturilor sunt în creștere, iar pe de altă parte, multe familii se străduiesc să conceapă un copil, încercând toate variantele tehnice actuale. Apare astfel întrebarea: "- Care este contribuția noastră la nașterea unui copil?

Să descoperim împreună sensul acestei taine, a vieții omenești.

Nașterea de prunci este un dar de la Dumnezeu pe care nu toți se învrednicesc al primi, iar motivele sunt știute doar de Cel care Dăruiește. Însă pentru că nu le cunoaștem, nu înseamnă că darul nu va veni mai devreme sau mai târziu.

   Cine este cel ce poartă de grijă că embrionul să nu fie asfixiat de lichid și de strânsoarea pereților, între care stă?
   Cine transformă după naștere pe copilul firav și mic, într-un om mare?, dându-i frumusețe și putere, dacă nu precum am zis, Dumnezeu cel mai strălucit dintre meșteri, care își transpune în fapt ideile prin Hristos, puterea să creatoare.
   Iată de ce ne spun scripturile de Dumnezeu inspirate, că chiar și dacă se nasc din desfrâu, copiii sunt încredințați îngerilor păzitori.

 Pentru a înțelege mai bine acest sublim act creator, e necesar să ne întoarcem la referatul biblic în care are loc crearea femeii. Citim în Cartea FACERII la capitolul al ÎI-lea că, " a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam, somn greu, și dacă a adormit a luat una din coastele lui și a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam, a făcut-o domnul Dumnezeu, femeie și a adus o la Adam și a zis Adam:

 - Iată aceasta'i, os din oasele mele și carne din carnea mea, ea se va numi femeie pentru că este luată din bărbatul sau ".

  Metodiu de olimp ne spune că acest somn adânc sau extazul adus asupra primului om în timpul somnului, prefigura atracția bărbatului către femeia să, când cuprins de dragostea procreatiei, lasă că iarăși să se desprindă ceva din oasele și din carnea să, să fie creat așa cum am spus alt om.

   Observăm, câtă responsabilitate are omul atunci când vine vorba de unirea trupească dintre bărbat și femeie. Dacă din această unire se naște un prunc, omul devine colaborator la crearea chipului lui Dumnezeu, pentru că noi suntem creați după chipul lui Dumnezeu. De aceea, unirea dintre bărbat și femeie, trebuie să aibă loc numai după primirea harului din taină cununiei, când cei 2 devin uniți în trup și în duhul, și nu întâmplător, fără responsabilitate și fără implicarea deplină a bărbatului, respectiv a femeii. Dar să privim și cealaltă parte a lucrurilor, sunt oameni care aleg să-și păstreze fecioria până la căsătorie, să întemeieze o familie sănătoasă și să nască prunci. Însă, cu toate acestea, pruncii întârzie să apară.

  Și atunci ne întrebăm ce este de făcut? Înainte vreme aceste familii erau damnate, se credea că sunt pedepsiți pentru păcatele lor, dar iată ce ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur:

 - Când vezi un bărbat și o femeie că duc o viață plină de virtuți, dar nu au copii, când vezi că sunt cinstitori de Dumnezeu și evlavioși, dar fără copii, să nu socotești că se întâmplă asta din pricina păcatelor lor. Multe sunt pricinile rânduielii lui Dumnezeu necunoscute nouă și pentru toate trebuie să-i mulțumim Lui, să nefericim numai pe aceia care trăiesc în păcate, nu pe cei care n-au copii. Cuvintele acestea vi le-am spus spre folosul vostru că să mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu și să nu iscodiți rânduielile Lui.

Cocrearea vieții: Nașterea pruncilor între voința divină și dorința omului.

   În Sfânta Scriptură, găsim nenumărate exemple de familii credincioase care cu greu au primit darul nașterii de prunci.

 

~❇~~†~~❇~

~❇~