Nașterea de prunci – Un mister al vieții omenești și al planului divin
Rodul iubirii și voința lui Dumnezeu: Taina adâncă a nașterii de prunci
†
Nașterea de prunci: Când și cum se împlinește voința lui Dumnezeu
Cine transformă seva inițială în sânge și lutul în carne, dacă nu Dumnezeu? Cel mai strălucit dintre MEȘTERI. El ne creează pe noi oamenii, chipul sau rațional și însuflețit, modelându-ne că pe o ceară în pântecele mamei din infime, semințe, lichide.Metodiu de Olimp, unul dintre
scriitorii bisericești ai secolului al III-lea, ridică o serie de
întrebări, care ne ajută să întrezărim adevărul din acest mister prin
care, omul se face părtaș la creația lui Dumnezeu devenind COCREATOR.
Încă din
primele secole creștine, există mărturii frumoase care vorbesc despre
nașterea de prunci, că fiind rezultatul dintre dorința sau participarea
omului și voință DOMNULUI.
- Nici unirea dintre bărbat și femeie și nici altceva n-ar putea face nimic pentru nașterea de copii, dacă n-ar fi ajutorul Mâinii Celei de Sus, care deșteaptă firea spre nașterea de fii.
Sfântul Ioan gură de aur spunea cu secole în urmă:
Ei bine, exemplele actuale ne arată că, oricât de înaintată ar fi știință, nașterea de prunci rămâne o taină izvorâtă din voință lui Dumnezeu și participarea omului.
- Nu ne arogăm noi, oare dreptul CREATORULUI, gândindu-ne în sine că putem face un copil când vrem noi și cum vrem noi? "
Odată ce femeile care nu-și doresc copii rămân însărcinate, iar cei
care vor din tot sufletul să aibă un copil se chinuiesc să îl conceapă.
Nașterea de prunci este un subiect din ce în ce mai controversat în ultima perioada. Pe de o parte, observăm că numărul avorturilor sunt în creștere, iar pe de altă parte, multe familii se străduiesc să conceapă un copil, încercând toate variantele tehnice actuale. Apare astfel întrebarea: "- Care este contribuția noastră la nașterea unui copil?
Să descoperim împreună sensul acestei taine, a vieții omenești.
Nașterea de prunci este un dar de la Dumnezeu pe care nu toți se
învrednicesc al primi, iar motivele sunt știute doar de Cel care
Dăruiește. Însă pentru că nu le cunoaștem, nu înseamnă că darul nu va
veni mai devreme sau mai târziu.
Cine este cel ce poartă de grijă că embrionul să nu fie asfixiat de lichid și de strânsoarea pereților, între care stă?
Cine transformă după naștere pe copilul firav și mic, într-un om mare?,
dându-i frumusețe și putere, dacă nu precum am zis, Dumnezeu cel mai
strălucit dintre meșteri, care își transpune în fapt ideile prin
Hristos, puterea să creatoare.
Iată de ce ne spun scripturile de
Dumnezeu inspirate, că chiar și dacă se nasc din desfrâu, copiii sunt
încredințați îngerilor păzitori.
Pentru a înțelege mai bine acest
sublim act creator, e necesar să ne întoarcem la referatul biblic în
care are loc crearea femeii. Citim în Cartea FACERII la capitolul al
ÎI-lea că, " a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam, somn greu, și dacă a
adormit a luat una din coastele lui și a plinit locul ei cu carne. Iar
coasta luată din Adam, a făcut-o domnul Dumnezeu, femeie și a adus o la
Adam și a zis Adam:
- Iată aceasta'i, os din oasele mele și carne din carnea mea, ea se va numi femeie pentru că este luată din bărbatul sau ".
Metodiu de olimp ne spune că acest somn adânc sau extazul adus asupra primului om în timpul somnului, prefigura atracția bărbatului către femeia să, când cuprins de dragostea procreatiei, lasă că iarăși să se desprindă ceva din oasele și din carnea să, să fie creat așa cum am spus alt om.
Observăm, câtă responsabilitate are omul atunci când
vine vorba de unirea trupească dintre bărbat și femeie. Dacă din această
unire se naște un prunc, omul devine colaborator la crearea chipului
lui Dumnezeu, pentru că noi suntem creați după chipul lui Dumnezeu. De
aceea, unirea dintre bărbat și femeie, trebuie să aibă loc numai după
primirea harului din taină cununiei, când cei 2 devin uniți în trup și
în duhul, și nu întâmplător, fără responsabilitate și fără implicarea
deplină a bărbatului, respectiv a femeii. Dar să privim și cealaltă
parte a lucrurilor, sunt oameni care aleg să-și păstreze fecioria până
la căsătorie, să întemeieze o familie sănătoasă și să nască prunci.
Însă, cu toate acestea, pruncii întârzie să apară.
Și atunci ne
întrebăm ce este de făcut? Înainte vreme aceste familii erau damnate,
se credea că sunt pedepsiți pentru păcatele lor, dar iată ce ne spune
Sfântul Ioan Gură de Aur:
- Când vezi un bărbat și o femeie că duc o viață plină de virtuți, dar nu au copii, când vezi că sunt cinstitori de Dumnezeu și evlavioși, dar fără copii, să nu socotești că se întâmplă asta din pricina păcatelor lor. Multe sunt pricinile rânduielii lui Dumnezeu necunoscute nouă și pentru toate trebuie să-i mulțumim Lui, să nefericim numai pe aceia care trăiesc în păcate, nu pe cei care n-au copii. Cuvintele acestea vi le-am spus spre folosul vostru că să mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu și să nu iscodiți rânduielile Lui.
Cocrearea vieții: Nașterea pruncilor între voința divină și dorința omului.
În Sfânta Scriptură, găsim nenumărate exemple de familii credincioase care cu greu au primit darul nașterii de prunci.
RăspundețiȘtergereIn vremea aceea, luand DOMNUL IISUS HRISTOS cuvantul, a zis:
- Te slavesc pe Tine, Parinte, DOAMNE al cerului si al pamantului, caci ai ascuns acestea de cei intelepti si priceputi si le-ai descoperit pruncilor.
Da, Parinte, caci asa a fost bunavoirea inaintea Ta. Toate Mi-au fost date de catre Tatal Meu si nimeni nu cunoaste pe Fiul, decat numai Tatal, nici pe Tatal nu-L cunoaste nimeni, decat numai Fiul si cel caruia va voi Fiul sa-i descopere.
Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre. Caci jugul Meu e bun si povara Mea este usoara.
RăspundețiȘtergere" Daca privesti si nu intri in cele ale lumii este ca si cum te-ai murdari de praf - te scuturi si mergi mai departe ".
RăspundețiȘtergereUn parinte a spus: Rugaciunea este semn al increderii in Dumnezeu. Cand increderea in Dumnezeu este totala, nu este necesar sa te rogi pentru ceva, pentru ca Dumnezeu are grija de ce e nevoie. Atunci trebuie sa astepti cu rabdare ca fructul sa se coaca si sa cada din copac. De aceea, parinti, incredintati-va copiii lui Dumnezeu, pentru ca voi le-ati dat numai trupul, iar Dumnezeu le-a creat sufletul. Deci este obligat sa aiba grija de ei.