Această poezie explorează tema dorinței lui Hristos de a intra în inima
omului, dar și provocarea întâmpinată atunci când găsește "uși încuiate"
ale sufletului. Împărțită în versuri de introspecție și dialog, poezia
prezinta o imagine tăndră a lui Iisus, care respectă libertatea fiecărei
inimi și nu intră cu forța acolo unde nu este dorit. Totuși, acolo unde
găsește sau dorință autentică de întâlnire, chiar și cea mai mică
fărâmă de rugăciune deschide ușile inimii. Mesajul acestei poezii
subliniază importanța deschiderii sufletului prin rugăciune și dorința
sinceră de comuniune cu Hristos.
†
A dorit lisus odată
Să rămână-n casa mea,
Însă ușa încuiată
Nu-L lăsa să intre-n ea.
Şi-a privit lisus la ceruri:
"Uşi închise peste tot..
Tată, Eu aş vrea să intru,
Dar fiind închis, nu pot.."
Dar, lisuse, la-Înviere
N-ai intrat la ucenici
Printr-o uşă încuiată?..
Fă, Te rog, la fel şi-aici!
"Da, în Ziua Învierii
Am intrat la frații Mei
Chiar prin ușile-ncuiate,
Căci eram dorit de ei,
Dar acolo unde omul
E complet nepăsător,
Nedorind să şi-L primească
Pe al său Mântuitor,
N-am puterea, nici dorința
De-a-i pătrunde în rărunchi
Până când în rugăciune
Nu Mă cheamă în genunchi!"
La casa inimii lisus
Ne-ncearcă uşa uneori,
Căci vrea să vadă dacă noi
Suntem cumva nepăsători
Şi unde-l vede pe creștin
Tânjind de dorul lui Hristos,
În clipa unui mic suspin
Acolo intră bucuros!
Amin
O poezie creștină cu tematică ortodoxă, dar nu este atribuită în mod
specific unui autor cunoscut în sursele literare sau teologice majore.
Stilul și tema se potrivesc cu multe texte de inspirație religioasă
ortodoxă sau cu poeziile religioase contemporane scrise de autori mai
puțin cunoscuți, de obicei pentru a exprima experiențe sufletești
personale.
Comentarii
Trimiteți un comentariu