Vindecarea lunaticului – credința, rugăciunea și postul | Matei 17, 14-23

pe
Vindecarea lunaticului – credința care se întărește prin rugăciune și post Vindecarea lunaticului este minunea relatată în Matei 17, 14-23, în care Iisus Hristos vindecă un copil adus de tatăl său. Pericopa, citită în Duminica a X-a după Rusalii, arată că adevărata credință se întărește prin rugăciune și post. Hristos îi învață pe ucenici că până și credința cât un grăunte de muștar poate birui obstacole care par imposibile. Evanghelia Vindecării lunaticului ne așază înainte una dintre cele mai dureroase imagini ale iubirii părintești: un tată îngenuncheat înaintea lui Iisus pentru copilul său. Nu vine cu vorbe multe și nici cu pretenții. Vine cu durerea unui om care a încercat tot ce putea și rostește una dintre cele mai simple rugăciuni ale Evangheliei: „Doamne, miluiește pe fiul meu!” Evanghelia zilei În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și ade...
0

Cea mai mare povară sunt gândurile noastre

pe
   Gândurile noastre pot fi povară sau pot fi aripi. Să alegem să purtăm în inimă gândul rugăciunii, singurul care ne poate transforma din lăuntru spre afară.

†

   Cea mai mare povară sunt gândurile noastre

 

„Povara gândurilor și eliberarea prin rugăciune” „Rugăciunea inimii – lumina care alungă întunericul gândurilor” „Când liniștea minții devine rugăciune” „Pacea sufletului începe cu un gând: Doamne Iisuse Hristoase” „Gândurile – povară sau binecuvântare?” „Eliberează-te de povara gândurilor prin rugăciune” „Tăcerea inimii și puterea rugăciunii lui Iisus”

  În mintea noastră se duce adevărata luptă. Ea este scena pe care se desfășoară toate lucrurile: trecutul, prezentul și viitorul, ba chiar și cele ce nu s-au petrecut niciodată. Acolo, naștem și purtăm gânduri multe – uneori grele, încâlcite, amestecate. Ele ne pot umbri existența, devenind obstacole în calea luminii.

   Dar ce putem face? Răspunsul începe cu liniștea. O minte tăcută este cheia spre o inimă împăcată. Tăcerea inimii naște liniște, iar liniștea aduce claritate. Însă liniștea nu vine de la sine; ea necesită efort. A nu face nimic, din punct de vedere duhovnicesc, poate fi o adevărată nevoință.

   E greu să stăpânești gălăgia dorințelor, să nu cârtești, să nu judeci, să nu fii nemulțumit. Dar această lucrare, deși anevoioasă, este necesară. Este un exercițiu al sufletului. Și totuși, există un gând care poate deveni alinarea, puterea și lumina noastră.

Un gând mai puternic decât toate celelalte

Acest gând este o rugăciune. O rugăciune simplă, dar extraordinară:  

   Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!

   Pacea sufletului începe cu un gând: " Doamne miluiește-mă ". Când viața devine învolburată, când mintea noastră pare un câmp de luptă, în loc să discutăm cu noi înșine, să vorbim cu Dumnezeu. Această rugăciune a inimii luminează sufletul, aduce mângâiere și curăție, alungă frica și întristarea, și sporește lumina înlăuntrul nostru.

Un scut împotriva răului

   Ne aflăm într-o lume în care răul caută să ne înghită, asemenea unui leu flămând. Dar, prin trezvie, atenția inimii și rugăciune neîncetată, putem rămâne în lumină. Rugăciunea lui Iisus este arma noastră, este izvor de pace și binecuvântare.

Fiți binecuvântați!
    Vă doresc gânduri de rugăciune, pace și bucurie! Mergeți cu Dumnezeu de mână, ca lumina să vă fie tovarăș în toate zilele vieții voastre!

Pace și bine în toată lumea!

Comentarii

Trimiteți un comentariu