Bunătatea – temelia ființei omenești

    Într-o societate tot mai concentrată pe performanță și succes, uităm adesea că ceea ce ne definește ca oameni cu adevărat culți ne este doar suma cunoștințelor acumulate, ci caracterul nostru , modul în care ne raportăm la ceilați. Nu putem fi numiți oameni educați dacă suntem „niște pizmăreți, niște bădărani și niște răi la suflet”.

†

  

   Nicolae Steinhardt, un adevărat reper al spiritualității și culturii românești, ne oferă în scrierile sale lecții profunde despre viață și umanitate. 

  Una dintre aceste lecții esențiale este cea despre bunătatea sufletească – o virtute indispensabilă, fără a care'i toate celelalte calități devin lipsite de valoare.

   Degeaba le-am avea pe toate: inteligenta, cultura, istețimea, supra'cultura, doctoratele, supra doctoratele, dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proști şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei şi inteligența, şi erudiția, şi supra'doctoratele, şi toate congresele internaționale la care luăm parte, şi toate bursele pentru studii pe care le câștigăm prin concursuri severe.
Nimic nu poate înlocui şi suplini nițică bunătate sufletească, nițică bunăvoință, toleranță, înțelegere. Nițică susținută bună-cuviință.
Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtilă şi rafinată, e un atribut de bază al ființei omenești și totodată un atribut al culturii. Știm că de-am vorbi toate limbile și toate dialectele pământului şi de-am fi capabili să clasificăm conform cu clasificarea zecimală toate volumele tipărite în toate limbile pământului, de la Gutenberg şi până astăzi, și de am fi tobă de carte și de erudiție, și de am cunoaște întrebuințarea tuturor termenilor specifici tuturor științelor şi tehnicilor, tot nu ne putem numi oameni culți dacă suntem niște pizmăreți, niște bădărani şi niște răi la suflet.

   Într-o societate tot mai concentrată pe performanță și succes, uităm adesea că ceea ce ne definește ca oameni cu adevărat culți ne este doar suma cunoștințelor acumulate, ci caracterul nostru , modul în care ne raportăm la ceilalți. Nu putem fi numiți oameni educați dacă suntem „niște pizmăreți, niște bădărani și niște răi la suflet”.

   Bunătatea, această „virtute de bază”, nu este doar o calitate morală, ci un atribut al adevăratei culturi. Ea nu se învață din cărți, ci se cultivă în relația cu ceilalți, prin înțelegere, toleranță și respect .

   Nicolae Steinhardt sa stins din viata pe 30 martie 1989, dar cuvintele sale au rămas un far călăuzitor. Să-l prețuim citindu-l și trăindu-i învățăturile.

---

Întrebări pentru reflecție:

• Cum putem cultiva bunătatea sufletească în viața noastră de zi cu zi?
• Suntem atenți la modul în care tratăm oamenii din jurul nostru?