Căutarea Adevărului – O Poveste Despre Suflet și Încercări
Această poveste ne reamintește că, în căutarea lui Dumnezeu – a adevărului și a propriei esențe – este nevoie să ne dăm totul, chiar dacă drumul este plin de obstacole și descurajări.
†
O tânără fată, o fecioară, visează într-o noapte că un prinț minunat a venit în satul ei, anume pentru ea. Dimineața, cu inima bătând nebunește, se trezește în grabă și pornește în căutarea acelui prinț, fiind convinsă că visul ei nu a fost unul obișnuit. Dar, deși întrebările îi curg de pe buze și pașii o poartă peste câmpuri, nimeni din sat nu pare să fi auzit vreodată de acel prinț fermecător.
La marginea satului, la ieșire, fata întâlnește un bătrân așezat lângă un izvor ce țâșnește din stâncă. Dintr-o vorbă gravă, bătrânul îi spune:
Îți pierzi timpul, îți pierzi timpul.
Neascultând sfatul descurajator, fata continuă drumul. Aleargă peste câmpuri, întreabă țăranii – dar nimeni nu cunoaște povestea prințului din visul ei.
Seara, epuizată, se întoarce pe același drum și, din nou, trecând pe lângă bătrânul de lângă izvor, îi aude aceeași replică: „Îți pierzi timpul, îți pierzi timpul.” Chiar și atunci când părinții încearcă să-i alunge speranțele și să-i arate că totul a fost doar un vis, visul se întoarce cu o putere și mai mare.
A doua zi, hotărâtă, fată pornește iar în căutarea prințului, care de data aceasta își întinde brațele spre ea în vis. Întâlnirea cu același bătrân se repetă – „îți pierzi timpul, îți pierzi timpul” – însă fata nu se lasă descurajată. Ea aleargă peste câmpuri, rănindu-și tălpile în mărăcini și pe pietrele de pe drumuri, întrebând chiar și animalele, dar fără niciun răspuns.
Într-o altă seară, odată ce soarele s-a ascuns, iar speranța părea că se stinge, fata se întoarce în sat, vlăguită și fără puteri. Hainele îi sunt rupte, părul îi este plin de țărână, iar picioarele îi sunt însângerate. Se așază pe o piatră lângă izvorul unde, până atunci, bătrânul îi repeta cuvintele de deznădejde. De data aceasta, însă, tăcerea bătrânului este diferită. După o clipă, acesta se ridică încet, își face palmele căuș și adună apă rece din izvor, pe care o întinde fetei.
Când fata se apleacă spre mâinile întinse, observă cu uimire că nu sunt mâinile unui bătrân. Sunt mâini tinere, puternice, pe un deget strălucește un inel de aur cu diamant. Ridicându-și privirea, fata îl vede pe tânărul cu ochi strălucitori și cu un zâmbet enigmatic pe buze – este cel pe care îl văzuse în vis, cel care o căuta neîncetat. Cu emoție, fata întreabă:
Cum tu erai? Ai fost aici tot timpul.
Tânărul o privește fără să răspundă, iar ea îi adresează încă o dată:
De ce, de ce nu mi-ai spus mai curând?
Zâmbind cu un înțeles adânc, el îi întinde apa rece și, cu un glas blând, răspunde:
Dar cum puteam să știu că pe mine mă căutai?
O Interpretare Simbolică
Această poveste este plină de simbolism. Fata reprezintă sufletul uman, dornic de căutare și de întâlnirea cu esența divină. Bătrânul, aparent un simplu om ce pare să descurajeze, este de fapt o manifestare a lui Dumnezeu, care ne pune la încercare – ne îndeamnă să „ne pierdem timpul” cu eforturi care, la suprafață, par zadarnice. Doar când sufletul a dat totul, când a trecut prin încercări și a suferit până la capăt, se poate naște transformarea interioară. După ce dizolvarea vechiului sine este completă, începe procesul de coagulare, adică renașterea într-o formă nouă și autentică, asemenea transformării prințului în prezența sufletului însetat de adevăr.
Această poveste ne reamintește că, în căutarea lui Dumnezeu – a adevărului și a propriei esențe – este nevoie să ne dăm totul, chiar dacă drumul este plin de obstacole și descurajări. Doar în acel moment, când sufletul nostru a trecut prin toate încercările, Dumnezeu ne va dărui „apa vie”, simbolul renașterii și al împlinirii.
Vă invit să reflectați asupra acestei povești și să vă gândiți la propria căutare interioară. Poate că, asemenea fetei, fiecare dintre noi trebuie să treacă prin încercări, să se clatine de la speranță, pentru a descoperi adevărata esență și a se transforma în versiunea cea mai autentică a sinelui.
Video youtube. Părintele Dan Popovici
Comentarii
Trimiteți un comentariu
„Rugăciunile, gândurile și ideile tale ne inspiră! Lăsați un comentariu.”