Unde Este Fericirea? O Poveste Despre Descoperirea de Sine
†
Fericirea Ascunsă - Unde este ascunsă fericirea?
În vremurile de astăzi, când fiecare dintre noi simte povara suferinței, ne întrebăm adesea: „Unde se află cu adevărat fericirea?” O dilemă veșnică, care ne provoacă să privim înăuntrul sufletului și să reflectăm la valorile autentice. Sfântul Paisie Aghioritul îi numea pe diavol, "tangalachi". Așadar, iată o istorisire care ne poate oferi un nou mod de a vedea lucrurile.
Se spune că, într-o vreme de mult apusă, tangalachii s-au întrunit pentru a discuta un subiect de maximă importanță: unde să ascundă fericirea oamenilor, ca să nu o găsească nimeni.
În timpul ședinței, unul dintre ei propune:
Eu propun s-o ascundem pe cel mai înalt munte din lume. Cine-o să meargă să o găsească, acolo, sus?
Însă, după un moment de reflecție, ceilalți răspund:
Ăștia au astăzi atâtea mijloace și se cațără peste tot, or s-o găsească.
Un alt tangalachi adaugă:
Eu propun s-o ascundem pe fundul celui mai adânc ocean. Cine va ajunge acolo?
Și iarăși, replica nu se lasă așteptată:
Ăștia au astăzi submarine, au o mulțime de lucruri, or s-o găsească.
În mijlocul acestor idei mărețe, un tangalachi mic, cu o voce timidă, se aude aproape ca un șoaptă. Când îi întrebă ceilalți:
Tu, micuțule, ce spui?
El răspunde cu o înțelepciune surprinzătoare:
Eu am alt gând. Să ascundem fericirea oamenilor acolo unde nu vor crede niciodată că există. De aceea nu o vor găsi niciodată.
Impresionați de profunzimea gândirii sale, ceilalți întreabă:
E bun gândul tău, dar unde s-o ascundem?
Și atunci, cu o simplitate demnă de un adevărat învățător, el propune:
Vă propun să ascundem fericirea oamenilor înăuntrul sufletului lor. N-o vor găsi niciodată! Pentru că nu vor crede că acolo există.
Această istorisire ne aduce aminte de un adevăr esențial, transmis de Dumnezeu însuși:
Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.
Noi, însă, suntem adesea prinși în capcana căutărilor exterioare, sperând să găsim fericirea în realizări materiale sau în aprobarea altora. În realitate, drama noastră constă în faptul că nu avem curajul de a privi în interiorul sufletului.
De ce căutăm fericirea în afară?
-
Distragerea de la sine: Într-o lume plină de tentații și zgomot, ușor uităm să ascultăm chemarea interioară.
-
Lipsa credinței: Ne este greu să credem că, în adâncul nostru, există un tezaur de iubire și libertate.
-
Îndoiala: Îndoielile ne împiedică să recunoaștem frumusețea și puterea de care dispunem, deoarece nu am fost învățați să privim în interiorul sufletului.
Cum să regăsim fericirea?
-
Rugăciunea și meditația: Prin introspecție, cu sinceritate și deschidere, putem descoperi lumina interioară.
-
Iubirea de sine și de ceilalți: Fericirea nu este un obiect ce se găsește, ci o stare ce se clădește prin gesturi de compasiune, empatie și recunoștință.
-
Acceptarea de sine: Numai atunci când ne împăcăm cu cine suntem, putem trăi cu adevărat în armonie și libertate.
Parabola tangalachilor ne oferă o lecție profundă: fericirea nu este o comoară ascunsă pe munte sau în adâncul oceanului, ci este sădită în inima fiecăruia dintre noi. Dacă suntem dispuși să privim înăuntrul nostru, cu toată sinceritatea și curajul necesar, vom descoperi acea parte de lumină pe care o căutăm în afară.
Vă invit să vă opriți pentru un moment și să vă întrebați: „Unde se află fericirea mea?” Poate că, în loc să o căutăm în lumea exterioară, ar trebui să ne îndreptăm atenția spre propria inimă. Prin rugăciune, iubire și acceptare de sine, fiecare dintre noi poate regăsi sensul și frumusețea sufletului.
Să ne rugăm împreună ca DOMNUL IISUS să ne călăuzească spre adevărata fericire!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
„Rugăciunile, gândurile și ideile tale ne inspiră! Lăsați un comentariu.”