Vindecarea lunaticului – credința, rugăciunea și postul | Matei 17, 14-23

Vindecarea lunaticului – credința care se întărește prin rugăciune și post Vindecarea lunaticului este minunea relatată în Matei 17, 14-23, în care Iisus Hristos vindecă un copil adus de tatăl său. Pericopa, citită în Duminica a X-a după Rusalii, arată că adevărata credință se întărește prin rugăciune și post. Hristos îi învață pe ucenici că până și credința cât un grăunte de muștar poate birui obstacole care par imposibile. Evanghelia Vindecării lunaticului ne așază înainte una dintre cele mai dureroase imagini ale iubirii părintești: un tată îngenuncheat înaintea lui Iisus pentru copilul său. Nu vine cu vorbe multe și nici cu pretenții. Vine cu durerea unui om care a încercat tot ce putea și rostește una dintre cele mai simple rugăciuni ale Evangheliei: „Doamne, miluiește pe fiul meu!” Evanghelia zilei În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și ade...

Slavă Lui Dumnezeu – Rugăciunea Care Prețuiește Mai Mult Decât O Mie de Drahme

   Cuvinte cu Putere: „Slavă Lui Dumnezeu” prețuiește mai mult decât 1000 de drahme

   
Cuvinte cu Putere: „Slavă Lui Dumnezeu” prețuiește mai mult decât 1000 de drahme
   Un scurt dialog, dar plin de înțelepciune și har, ne aduce aminte cât de valoroase sunt cuvintele rostite dintr-o inimă smerită:

– Slavă Lui Dumnezeu, Părinte.
– Ți-am spus vreodată acest lucru?
– Care?
– Un „Doamne, miluiește” face 100 de drahme. Un „Slavă Lui Dumnezeu” face 1000 de drahme.
– Mi-ai spus, Părinte. Mi-ai spus și îmi amintesc foarte bine.
– Bravo, bunul meu Paisie.

   Acest schimb simplu de vorbe ne descoperă o comoară ascunsă în expresiile noastre de zi cu zi. Cuviosul Paisie Aghioritul, ne învață că recunoștința adusă lui Dumnezeu are o valoare duhovnicească imensă. Este bine să cerem milă și ajutor („Doamne, miluiește!”), dar și mai bine este să ne învățăm inima să-L slăvească pe Dumnezeu pentru toate – și pentru bucurii, și pentru încercări.

   „Slavă Lui Dumnezeu” nu este o simplă rugăciune, ci un act de credință, de smerenie și de recunoaștere a prezenței divine în viața noastră. A rosti aceste cuvinte e ca și cum ai înălța o rugăciune lină, dar strălucitoare, din adâncul inimii.

   Să învățăm așadar, în fiecare zi, să mulțumim și să slăvim pe Dumnezeu, pentru că această atitudine schimbă nu doar sufletul nostru, ci și lumea din jur.

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!



Comentarii