Treceți la conținutul principal

Credința care se naște din îndoială - Rugăciunea din mijlocul necredinței

Dincolo de îndoială începe credința - Mă rog, deci cred

   Uneori, credința nu este liniște, ci luptă. Ne rugăm și totuși ne îndoim. Dar chiar această rugăciune rostită prin îndoială devine mărturia cea mai puternică a credinței. Așa cum spunea Părintele Nicolae Steinhardt: Prin faptul că mă rog, deși mă îndoiesc, cred!

   În această taină a inimii, unde lumina și întunericul se ating, se naște adevărata credință — aceea care strigă cu smerenie: Cred, Doamne, ajută necredinței mele!

Cred, Doamne, ajută necredinței mele

„Lumina care se aprinde când nu mai credem”  „Dincolo de îndoială începe credința”  „Mă rog, deci cred”   „Punctul critic al credinței”
   Există clipe când sufletul omului se zbate între două țărmuri: cel al credinței și cel al îndoielii. Între ele se întinde o apă adâncă, pe care doar rugăciunea o poate trece. Părintele Nicolae Steinhardt spunea că în „dialectica simultanelor credință–necredință” există un punct critic, un prag nevăzut, pe care, dacă ne rugăm mai departe, îl depășim.

   Acel „mă rog, deși mă îndoiesc” nu este semnul slăbiciunii, ci chiar taina credinței. Căci, rugându-ne, arătăm că nu am renunțat, că dorim să credem, că inima noastră nu s-a închis. Prin rugăciune, ne ridicăm deasupra rațiunii care cere dovezi și ne deschidem sufletul către Dumnezeu, Cel ce Se descoperă numai celui care Îl caută.

Cred, Doamne, ajută necredinței mele!” — aceste cuvinte, spune Steinhardt, sunt poate cele mai amețitoare rostite vreodată. Ele conțin toată drama și biruința omului care se luptă cu propria neputință. În ele arde dorința de a crede și smerenia de a recunoaște că nu putem singuri.

   Dacă din toată Scriptura n-ar mai rămâne decât această rugă, ar fi de ajuns pentru a înțelege esența creștinismului: nu perfecțiunea, ci căutarea; nu certitudinea, ci iubirea care se încăpățânează să nu renunțe.

   A te ruga în ciuda îndoielii este deja o biruință. Este pasul făcut în întuneric cu încrederea că Lumina există. Este credința care nu are nevoie să vadă ca să creadă, ci crede ca să poată vedea.

Rugăciune în vreme de îndoială

Doamne al luminii și al tăcerii,
Tu care vezi neliniștea inimii mele,
primește rugăciunea mea chiar și atunci când e slabă,
când credința mea tremură sub greutatea gândurilor.

Mă rog, Doamne, deși uneori nu simt puterea rugăciunii.
Mă rog, deși nu Te văd.
Dar chiar această rugăciune, rostită în îndoială,
fie să fie pentru Tine semnul că nu Te-am părăsit.

Ajută-mi necredinței mele, Hristoase,
și învață-mă să cred nu cu mintea,
ci cu inima care Te caută în tăcere.

Fă din îndoiala mea scară către Tine,
din slăbiciunea mea – izvor de smerenie,
și din rugăciunea mea – o rază de nădejde
care să atingă cerul, chiar dacă ochii mei nu-l văd.

Cred, Doamne… dar ajută-mi necredinței mele.
Amin.

 

❇❇
❇❇❇
❇❇

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Intrarea Maicii Domnului în Biserică – Hramul Bisericii din Schei, Câmpulung Muscel

   Pe 21 noiembrie, creștinii ortodocși sărbătoresc Intrarea Maicii Domnului în Biserică, o zi de mare însemnătate spirituală. Biserica din Schei, Câmpulung Muscel, și-a cinstit ocrotitoarea prin slujbe speciale și rugăciuni, reunind credincioșii într-o atmosferă de bucurie și comuniune. Sărbătoarea reamintește importanța dăruirii lui Dumnezeu și a mijlocirii Maicii Domnului în viața noastră. †   Intrarea Maicii Domnului în Biserică – Hramul Bisericii din Schei, Câmpulung Muscel    Pe 21 noiembrie, creștinii ortodocși de pretutindeni prăznuiesc Intrarea Maicii Domnului în Biserică , o sărbătoare ce reamintește de dăruirea Preasfintei Fecioare Maria la Templul din Ierusalim , moment ce marchează începutul vieții sale în slujirea lui Dumnezeu.    An de an, această zi devine prilej de bucurie și rugăciune în multe lăcașuri de cult din țară, care își cinstesc ocrotitoarea, printre ele numărându-se și Biserica din Schei din municipiul Câmpulung Muscel. O...

Cândești de Muscel, satul binecuvântat al Patriarhului Iustin Moisescu

    Un fiu al Muscelului care a luminat Biserica: Patriarhul Iustin Moisescu †     Cândești de Muscel – Satul Patriarhului Iustin Moisescu    Într-un colț binecuvântat al Muscelului, la poalele dealurilor argeșene, se află satul Cândești — locul care a dat lumii unul dintre cei mai mari păstori ai Bisericii Ortodoxe Române: Patriarhul Iustin Moisescu. Un vis pentru satul Cândești    Astăzi, părintele paroh Andrei Poștu poartă în suflet dorința de a închina un mic muzeu memoriei celui mai renumit fiu al satului. În biserica din Cândești se va așeza, spre pomenire și cinstire, o lucrare dedicată patriarhului care a luminat Biserica românească în vremuri grele. Acest demers este și împlinirea voii Înaltpreasfințitului Părinte Calinic Argeșeanul, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, care a dăruit credincioșilor musceleni o carte de suflet: „Cândești de Muscel. Satul Patriarhului Iustin Moisescu” — o lucrare ziditoare, așezată la temelia credințe...

Nektaria Karantzi: Vocea de Aur a Muzicii Bizantine

   Nektaria Karantzi: O Voce a Muzicii Bizantine cu Răsunet Internațional †    Nektaria Karantzi: O Viață Dedicată Muzicii Bizantine și Sacre    Nektaria Karantzi , originară din Atena, Grecia, reprezintă o figură emblematică a muzicii bizantine și sacre. Cu o voce de o profunzime spirituală rar întâlnită, Nektaria este recunoscută la nivel internațional ca una dintre cele mai importante interprete din acest domeniu. Activitatea sa, atât pe scenă, cât și în studio, este dedicată integral cântului bizantin, perpetuând tradiții muzicale vechi și sacre care traversează granițele culturale și lingvistice. O Viață Dedicată Muzicii Bizantine    Nektaria Karantzi a început să-și contureze drumul în muzica bizantină la o vârstă fragedă. La doar 9 ani, era deja implicată în activități corale, iar la 14 ani și-a lansat prima înregistrare. De-a lungul timpului, vocea sa a devenit o punte între tradiția muzicală grecească și audiențele internaționale. Un epi...