Slăbănogul purtat de credință și Hristos – Ușa mântuirii și Păstorul cel Bun
Tâlcuire duhovnicească la Evanghelia despre vindecarea slăbănogului și cuvintele Mântuitorului „Eu sunt Păstorul cel Bun”. Meditație ortodoxă despre credință, iertarea păcatelor și iubirea lui Hristos.
(Textul la Sfânta Evanghelie după Marcu 2, 1-12 și Ioan 10, 9-16)În zilele acelea, după cum ne mărturisește Sfânta Evanghelie, Domnul nostru Iisus Hristos a intrat iarăși în Capernaum. Vestea venirii Sale s-a răspândit cu repeziciune, iar casa în care se afla s-a umplut de mulțime de oameni, încât nici la ușă nu mai era loc. Toți doreau să asculte cuvântul cel viu al lui Dumnezeu, căci glasul Mântuitorului era pentru suflete ca roua dimineții peste pământul însetat.
În această mulțime s-au apropiat patru oameni purtând pe un slăbănog, dorind să-l aducă înaintea Domnului. Dar mulțimea era mare, iar calea spre Hristos părea închisă. Atunci credința lor nu s-a împiedicat de greutăți. Au urcat pe acoperișul casei, l-au desfăcut și, prin spărtură, au coborât patul în care zăcea cel bolnav.
Și iată taina cea mare: Evanghelia spune că Iisus, văzând credința lor, a zis slăbănogului:
„Fiule, iertate îți sunt păcatele tale.”
Domnul nu a văzut doar suferința trupului, ci mai ales rana sufletului. Pentru că boala cea mai grea a omului nu este cea a trupului, ci cea a păcatului. De aceea, mai întâi vindecă sufletul, iar apoi trupul.
Cărturarii care erau de față s-au tulburat în inimile lor, socotind că Domnul hulește, fiindcă numai Dumnezeu poate ierta păcatele. Dar Hristos, cunoscând cugetele lor, le-a arătat puterea Sa dumnezeiască. Și pentru ca toți să înțeleagă că Fiul Omului are putere să ierte păcatele, a zis slăbănogului:
„Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta!”
Și îndată omul s-a ridicat, a luat patul pe care zăcuse și a ieșit înaintea tuturor. Iar mulțimea s-a umplut de uimire și slavă aducea lui Dumnezeu, zicând:
„Asemenea lucruri n-am văzut niciodată!”
Această minune ne arată cât de mare este puterea credinței și a dragostei frățești. Slăbănogul nu a venit singur la Hristos; el a fost purtat de alții. De multe ori, omul căzut în slăbiciuni nu mai are putere nici să se roage, nici să se ridice. Dar Dumnezeu primește și credința celor care îl aduc pe aproapele lor înaintea Lui.
De aceea, rugăciunea pentru aproapele este o lucrare sfântă și bineplăcută lui Dumnezeu.
În Evanghelia după Ioan, Domnul ne descoperă o altă mare taină a mântuirii, zicând:
„Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.”
Hristos este ușa vieții, poarta prin care omul intră în împărăția harului. Cine intră prin această ușă află pășune pentru suflet, adică pace, lumină și viață veșnică.
Dar Domnul mai spune și aceasta:
„Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune sufletul pentru oile sale.”
Aici ni se descoperă dragostea cea fără de margini a Mântuitorului. El nu este un păstor plătit, care fuge când vine primejdia. El este Păstorul care își dă viața pentru turma Sa. Crucea este dovada acestei iubiri. Pe Golgota, Hristos și-a pus sufletul pentru fiecare dintre noi.
El ne cunoaște pe fiecare, ne știe durerile, căderile, lacrimile și neputințele. Și totuși ne iubește și ne cheamă neîncetat.
Domnul mai spune:
„Am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc.”
Prin aceste cuvinte se arată că mântuirea este chemată pentru toți oamenii, pentru toate neamurile. Glasul lui Hristos răsună peste lume, chemând fiecare suflet să intre în turma Lui.
Și atunci când omul ascultă glasul Domnului, se împlinește această făgăduință:
„Va fi o turmă și un păstor.”
Minunea slăbănogului și cuvintele despre Păstorul cel Bun ne arată două mari adevăruri ale credinței:
↪ Hristos are putere să ierte păcatele și să ridice omul căzut.
↪ Hristos este Păstorul care își dă viața pentru mântuirea lumii.
Dacă slăbănogul a fost adus la Domnul de patru oameni credincioși, și noi suntem chemați să ne purtăm unii pe alții în rugăciune, în dragoste și în răbdare.
Căci atunci când omul se apropie de Hristos, chiar dacă acoperișurile lumii trebuie desfăcute și mulțimile oprite, Domnul îi deschide ușa milostivirii Sale.
Și astfel sufletul, odinioară slăbănogit de păcat, se ridică și merge pe calea vieții, slăvind pe Dumnezeu.
Amin.
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu