Vindecarea lunaticului – credința, rugăciunea și postul | Matei 17, 14-23

Vindecarea lunaticului – credința care se întărește prin rugăciune și post Vindecarea lunaticului este minunea relatată în Matei 17, 14-23, în care Iisus Hristos vindecă un copil adus de tatăl său. Pericopa, citită în Duminica a X-a după Rusalii, arată că adevărata credință se întărește prin rugăciune și post. Hristos îi învață pe ucenici că până și credința cât un grăunte de muștar poate birui obstacole care par imposibile. Evanghelia Vindecării lunaticului ne așază înainte una dintre cele mai dureroase imagini ale iubirii părintești: un tată îngenuncheat înaintea lui Iisus pentru copilul său. Nu vine cu vorbe multe și nici cu pretenții. Vine cu durerea unui om care a încercat tot ce putea și rostește una dintre cele mai simple rugăciuni ale Evangheliei: „Doamne, miluiește pe fiul meu!” Evanghelia zilei În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și ade...

Hristos Cel Înviat ne vorbește și astăzi: „Nu vă temeți!”, „Bucurați-vă!”, „Pace vouă!” – Îndemnurile Domnului după Înviere

Hristos Cel înviat – glasul care ne întâmpină pe drumul vieții

Descoperă îndemnurile Mântuitorului după Înviere: „Bucurați-vă!”, „Pace vouă!”, „Nu fi necredincios, ci credincios!”. Cuvinte vii care luminează sufletul și întăresc credința creștinului.


După slăvita Sa Înviere din morți, Domnul nostru Iisus Hristos nu S-a depărtat de oameni, ci S-a apropiat și mai tainic de inimile lor, arătându-Se femeilor mironosițe, ucenicilor și celor ce erau cuprinși de frică și nedumerire, zicându-le: Bucurați-vă!” și Nu vă temeți!”

Aceste cuvinte nu sunt numai pentru cei de atunci, ci pentru tot neamul creștinesc, până la sfârșitul veacurilor.

Și astăzi Hristos Cel înviat se întâlnește tainic cu noi pe drumul vieții noastre, în casele noastre și mai ales în cămara cea adâncă a sufletului, unde ne grăiește cu glas blând: Pace vouă!


„Bucurați-vă!”chemarea la viața cea nouă

Cel dintâi cuvânt rostit de Domnul după Înviere către mironosițe a fost:

„Bucurați-vă!”

Nu era o simplă urare omenească, ci începutul unei lumi noi, în care moartea nu mai stăpânește, iar întunericul nu mai biruiește lumina.

Prin această chemare, Hristos ne învață că adevărata bucurie nu vine din cele trecătoare ale lumii, ci din întâlnirea cu El, Cel viu și veșnic. Bucuria Învierii este temelia nădejdii creștine și arvuna vieții celei fără de sfârșit.


„De ce sunteți tulburați?”liniștirea inimii omului

Arătându-Se ucenicilor, Domnul i-a întrebat:

„De ce sunteți tulburați și pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră?” (Luca 24, 38).

Prin aceste cuvinte, Mântuitorul mustră cu blândețe necredința și frica omului, chemându-l la pacea credinței. Căci sufletul care Îl primește pe Hristos nu mai rătăcește în îndoială, nici nu se mai clatină în tulburare, ci se întărește în lumina adevărului.


„Eu cu voi sunt în toate zilele”

Domnul nu a lăsat pe ucenici singuri în lume, ci le-a făgăduit:

„Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului.”

Această făgăduință este temelia Bisericii și mângâierea fiecărui credincios. Hristos este cu noi în rugăciune, în Sfânta Liturghie, în necazuri și în bucurii, în încercări și în biruințe, în toate clipele vieții noastre.


„Propovăduiți Evanghelia la toată făptura!”

După Înviere, Domnul a trimis pe ucenici în lume, zicând:

„Propovăduiți Evanghelia la toată făptura!” (Marcu 16, 15).

Această poruncă nu este numai pentru apostoli, ci pentru toți creștinii, fiecare după darul și chemarea sa. Viața creștinului trebuie să fie o mărturie vie a Învierii, o lumină pusă în sfeșnic, spre slava lui Dumnezeu și spre folosul oamenilor.


Nu fi necredincios, ci credincios!”

Către Toma, cel îndoielnic, Domnul a grăit:

„Nu fi necredincios, ci credincios!” (Ioan 20, 27).

Prin aceste cuvinte, Hristos ne cheamă și pe noi să lepădăm îndoiala inimii și să ne întărim în credința cea vie. Credința nu este vedere trupească, ci luminare lăuntrică, dar al Duhului Sfânt în sufletul smerit.


„Pace vouă!”darul Învierii

De două ori a rostit Domnul către ucenici:

„Pace vouă!”

Această pace nu este pacea lumii, care vine și trece, ci pacea lui Dumnezeu, care întărește sufletul în vreme de încercare și îl face locaș al harului dumnezeiesc.


„Luați Duh Sfânt!”

După Înviere, suflând asupra ucenicilor, Domnul le-a zis:

„Luați Duh Sfânt!” (Ioan 20, 22).

Astfel a arătat că viața cea nouă în Hristos este viață în Duhul Sfânt, viață de sfințire și de înnoire lăuntrică, prin care omul devine templu al lui Dumnezeu.


„Urmează Mie!”

Iar către Petru a grăit:

„Urmează Mie!” (Ioan 21, 19).

Aceasta este chemarea cea mai înaltă a creștinului: a merge după Hristos pe calea smereniei, a jertfei și a iubirii, până la dobândirea Împărăției celei cerești.


Hristos Cel viu – împreună-călător cu noi

Iată dar că toate aceste cuvinte ale Domnului după Înviere sunt cuvinte de viață, de lumină și de mângâiere. Ele nu s-au rostit numai atunci, ci răsună și astăzi în Biserică și în inimile celor credincioși.

Hristos Cel înviat ne întâmpină și pe noi pe cărările vieții, ne ridică din frică, ne întărește în credință, ne dăruiește pace și ne cheamă la bucuria cea neapusă.

Să deschidem, dar, ușa sufletului nostru, ca să intre Domnul slavei și să ne grăiască iarăși:

„Nu vă temeți!”
„Bucurați-vă!”
„Pace vouă!”

❇❇
❇❇❇
❇❇

Comentarii