Fereastra sufletului – cum intră Lumina lui Hristos în inima omului
Fereastra sufletului trebuie curățită prin rugăciune, pocăință și Spovedanie, pentru ca Lumina lui Hristos să intre în inimă și să lumineze viața omului.
Fereastra casei pare, la prima vedere, un lucru mărunt. O deschizi dimineața, intră lumina, vezi cerul, vezi copacii, vezi omul care trece pe drum. Dar, dacă stai puțin și te gândești, fereastra spune multe. Când este curată, casa parcă se umple de viață. Când însă s-a pus pe ea praful, fumul ori murdăria vremii, lumina nu mai intră la fel. Nu soarele s-a făcut mai slab, ci geamul nu mai lasă lumina să treacă.
Cam așa se întâmplă și cu sufletul nostru. Dumnezeu nu Se depărtează de om și nu încetează să lumineze. El rămâne același: bun, milostiv și aproape. Numai că noi, prin păcat, prin nepăsare, prin mândrie și prin uitarea de cele sfinte, ajungem să ne acoperim inima. Se pune pe ea, încet-încet, un fel de praf lăuntric. Și atunci omul nu mai vede limpede. Iubește mai greu, iartă mai greu, se roagă mai cu osteneală și parcă nu mai simte bucuria aceea curată de altădată.
De aceea avem nevoie de rugăciune. Avem nevoie de pocăință. Avem nevoie de Sfânta Spovedanie. Nu pentru că Dumnezeu ar fi departe și trebuie chemat cu sila, ci pentru că inima noastră are nevoie să fie curățită. Spovedania este, într-un fel, ștergerea geamului sufletului. Iar când omul se smerește și își spune păcatul înaintea lui Dumnezeu, lumina începe iarăși să intre.
Să avem grijă, dar, de fereastra sufletului nostru. Să nu lăsăm inima închisă, întunecată și plină de praf. S-o deschidem către Hristos, către rugăciune și către aproapele nostru. Că omul care primește lumina lui Dumnezeu nu se luminează numai pe sine, ci face puțină lumină și în jurul lui.
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
O familie, cândva, o casă a moştenit,
RăspundețiȘtergereZona era cu verdeaţă, cartierul liniştit.
Şi fiindcă doreau iute s-o debaraseze,
Veneau zilnic, o oră, împreună să lucreze.
Fata lor, fiind micuţă, mare lucru nu făcea,
Instalată la fereastră, afară în curte privea
Şi văzu o bătrânică cu un coş mare, încărcat,
Cum încet, cu greutate, punea rufe la uscat.
Se uită mult mai atent, credea că nu vede bine,
Toate rufele bătrânei erau murdare, o ruşine.
Şi îmbrăcămintea-i de asemenea pătată era,
Înţelese că bătrâna la spălat habar n-avea.
Ca să vadă împreună şi pe mama a chemat,
Cât e dânsa de mică, dar mai bine ar fi spălat.
Mama s-a uitat mirată şi plecă apoi zâmbind,
Fata a rămas la geam, către rufe des privind.
Trecând fata la fereastră după câteva zile,
Chemă repede pe mama, şi albită de uimire,
Îi arătă rufele bătrânei care acum înşirate
Erau albe, arătoase, erau chiar imaculate.
Vezi, bătrâna să lucreze de acum a învăţat.
Nu fetiţă, abia astăzi eu fereastra am spălat,
Ce vedeai până acum erau pete pe fereastră,
Bătrâna-i nevinovată, vina era doar a noastră.
În viaţă oameni buni, mai înainte de a critica,
Să privim la noi înşine poate că vedem ceva.
Sufletul să-l curăţim, toţi, aşa cum se cuvine,
Astfel vom vedea mai clar şi cu mult mai bine.
Atunci vom admira într-o bucurie firească
Şi la semenii noştri, curăţenia sufletească.
Chiar dacă pe undeva se întrevede un defect,
Pentru că o ştim cu toţi, nimeni nu este perfect.
Iaşi 02 septembrie 2008
La fereastra ta
RăspundețiȘtergereLa fereastra ta-mi zâmbiră
Toate florile din glastră,
Numai floarea cea mai dulce
A fugit de la fereastră.
Dacă aspectul este fereastra sufletului, parfumul este uşa viselor.
RăspundețiȘtergereUn zâmbet este o lumină la fereastra sufletului care îţi spune că inima este acasă.
RăspundețiȘtergereDacă ai fost vreodată suficient de norocos încât să găseşti dragostea adevărată, primeşte-o cu braţele deschise în viaţa ta. O dragoste de o asemenea magnitudine îţi bate la fereastra sufletului doar o singură dată în viaţă.
RăspundețiȘtergereFericirea este lumina din fiecare clipă a vieţii. Trebuie doar să deschidem fereastra sufletului pentru a lăsa lumina să intre în el. - Maria Filipoiu/citat despre fericire
RăspundețiȘtergerePe fereastra copilăriei intră lumina basmului; pe fereastra şcolii - basmul luminii.
RăspundețiȘtergereLumina sufletului meu
RăspundețiȘtergereLumina sufletului meu
Nu-i în plăcerile deşarte
Ci-n Cel mai minunat Evreu
C-a biruit sinistra moarte.
Mă leagă de eternitate
Să pot vedea dincol' de nori
Când vin momente delicate
Îmi dă mai multe sărbători.
Pătrunde cu a ei candoare
Să cucerească tot ce am
Asta se cheamă cercetare
Să cred cum a crezut Avraam.
Fiinţa-mi simte uşurare
Când unda-i o atinge lin
Iar în necaz şi-n încercare
Mă-nseninează-al ei alin.
Fereastra inimii-i deschisă
Să intre, să-mi aducă har
A fost de Suveran promisă
Să vină-n pământesc hotar.
Lumina mântuirii mele
Nu e la oamenii puşi sus
Ci-n spaţii mai presus de stele
Din lumea fără de apus.