Cum știm ce ne dorim cu adevărat? Dorințele împrumutate și libertatea inimii
Cum deosebim dorințele adevărate de cele impuse de lume? O reflecție creștină despre libertatea inimii, rugăciune și discernământ.
„Problema pentru noi nu este dacă dorințele ↗ noastre sunt satisfăcute sau nu. Problema este: cum știm ce ne dorim?”, spune Slavoj Žižek în documentarul The Pervert’s Guide to Cinema. Întrebarea lui atinge una dintre rănile omului de astăzi: avem nenumărate posibilități de alegere, dar nu știm întotdeauna cine a ales, de fapt, în noi.
De mici suntem îndemnați să ne urmăm visele. Numai că multe dintre ele sunt împrumutate. Reclamele ne spun ce să cumpărăm, rețelele sociale ne arată cum ar trebui să arate succesul, iar așteptările celor din jur ne împing spre drumuri pe care poate nu le-am dorit niciodată.
Totuși, trebuie spus limpede: nu orice dorință ↗ care pare personală este și bună. Inima poate fi tulburată de patimi, orgoliu, frică sau dorința de a fi admirat. De aceea, dorința nu trebuie doar ascultată, ci și cercetată.
Credința ortodoxă nu cere nimicirea puterii de a dori, ci vindecarea și îndreptarea ei spre bine, iubire și comuniunea cu Dumnezeu. Adevărata libertate nu înseamnă să facem tot ce ne trece prin minte, ci să nu devenim robi ai propriilor pofte.
Întrebarea nu este numai: „De ce vreau acest lucru?”, ci și: „Mă apropie de Hristos? Mă face mai iubitor ↗ și mai liber? Îmi aduce pace sau mă înrobește?”
Răspunsul se limpezește în rugăciune, tăcere, Spovedanie și sfătuire duhovnicească. Acolo cad măștile și începem să deosebim dorul adevărat de pofta trecătoare.
Adevărata dramă nu este eșecul. Este să reușim într-o viață pe care nu am fost chemați niciodată să o trăim.
❇
❇❇
❇❇❇
❇❇
❇
Comentarii
Trimiteți un comentariu