Puterea rugăciunii în suferință – Epistola sobornicească a sfântului apostol Iacov 5, 10-20

Când suferința se preface în rugăciune: răbdarea lui Iov și credința Sfântului Ilie

Sfântul Apostol Iacov ne învață despre răbdarea lui Iov, rugăciunea Sfântului Ilie, vindecarea bolnavilor, Spovedanie și Sfântul Maslu.

În încheierea Epistolei sale, Sfântul Apostol Iacov vorbește despre câteva încercări care ating viața fiecărui om: suferința, boala, păcatul și rătăcirea. Nu oferă explicații complicate și nici nu promite o viață lipsită de necazuri. El arată însă cum poate trece creștinul prin toate acestea fără să-și piardă credința.

Mai întâi, îi pune înaintea noastră pe proroci și pe Dreptul Iov ↗. Prorocii au grăit în numele Domnului, dar ascultarea lor nu i-a ferit de împotrivire, singurătate sau prigoană. Iov a pierdut aproape totul: averea, copiii, sănătatea și sprijinul celor apropiați. Cu toate acestea, nu a rupt legătura cu Dumnezeu.

Răbdarea lui nu a fost o tăcere lipsită de durere. Iov a plâns, a întrebat și și-a strigat nedumerirea. Dar, chiar atunci când nu înțelegea nimic din cele ce i se întâmplau, a continuat să-L caute pe Dumnezeu. Adevărata răbdare creștină nu înseamnă că omul nu suferă, ci că nu-L părăsește pe Dumnezeu în mijlocul suferinței.

Sfântul Iacov spune că Domnul este „mult-milostiv și îndurător”. Aceasta nu înseamnă că orice necaz se va sfârși pe pământ asemenea încercării lui Iov, prin redobândirea sănătății și a bunurilor pierdute. Unele răni rămân până la moarte. Dar niciuna nu rămâne fără răspuns înaintea lui Dumnezeu, dacă este purtată cu credință.

Un cuvânt care nu are nevoie de jurăminte

Apostolul trece apoi la sinceritatea vorbirii: „Să vă fie vouă ce este da, da, și ce este nu, nu”. Creștinul nu trebuie să acopere minciuna cu jurăminte mari. Cuvântul său ar trebui să fie atât de curat, încât să nu mai aibă nevoie de alte întăriri.

Nu jurământul face adevărul adevărat, ci conștiința omului care vorbește înaintea lui Dumnezeu. Cine spune una și face alta poate înșela oamenii pentru o vreme, dar nu se poate ascunde de propria inimă și nici de judecata Domnului.

În suferință, roagă-te; în bucurie, mulțumește

„Este vreunul dintre voi în suferință? Să se roage. Este cineva cu inimă bună? Să cânte psalmi.”

Sfatul pare simplu, dar cuprinde întreaga viață. În necaz, omul este chemat să nu cadă în deznădejde, iar în bucurie să nu uite de Dumnezeu. Rugăciunea ne ține lângă Domnul în ceasul durerii, iar psalmul păzește bucuria de mândrie și nerecunoștință.

Adesea facem tocmai invers: când suferim, ne închidem în noi; când ne merge bine, socotim că totul ni se datorează. Apostolul ne cheamă să-I dăm lui Dumnezeu și lacrima, și mulțumirea.

„Să cheme preoții Bisericii”

Pentru cel bolnav, Sfântul Iacov nu recomandă izolarea, ci chemarea Bisericii: preoții să se roage și să-l ungă cu untdelemn în numele Domnului. Acest text biblic stă la temelia Tainei Sfântului Maslu, prin care Biserica cere vindecarea sufletului și a trupului, precum și iertarea păcatelor. Semnificația Sfântului Maslu „ungere cu untdelemn” ↗

Trebuie spus limpede: rugăciunea nu este o formulă care obligă pe Dumnezeu să vindece trupește orice bolnav. Uneori Domnul dă sănătate, alteori dă puterea de a purta boala, iar alteori îl pregătește pe om pentru trecerea la viața veșnică. În toate aceste situații, Dumnezeu lucrează spre mântuire.

De asemenea, chemarea preotului și rugăciunea nu înlocuiesc îngrijirea medicală. Credința adevărată nu disprețuiește medicul, ci vede și în priceperea lui un dar care poate sluji vieții.

Vindecarea începe prin mărturisire

„Mărturisiți-vă unul altuia păcatele și vă rugați unul pentru altul, ca să vă vindecați.”

Păcatul ascuns apasă sufletul și rănește legăturile dintre oameni. Mărturisirea sinceră, pocăința și iertarea deschid drumul vindecării. Acest îndemn nu desființează Spovedania înaintea duhovnicului și nici nu înseamnă că trebuie să ne facem publice păcatele fără discernământ. El ne cere să renunțăm la fățărnicie, să recunoaștem răul făcut și să căutăm împăcarea. În viața Bisericii, mărturisirea păcatelor își găsește împlinirea sacramentală în Taina Spovedaniei. Rugăciune Pentru Toți - RUGĂCIUNI ÎNAINTE DE SPOVEDANIE (Rânduiala Sfintei Spovedanii) ↗

Ilie – un om asemenea nouă

Ca dovadă a puterii rugăciunii, Apostolul îl amintește pe Sfântul Proroc Ilie ↗. El nu este prezentat ca un om lipsit de slăbiciuni, ci ca unul „asemenea nouă”. Puterea nu era a lui, ci a lui Dumnezeu, Care asculta rugăciunea lui stăruitoare.

Ilie s-a rugat și cerul s-a închis; s-a rugat din nou și ploaia a venit, iar pământul a rodit. Minunea nu ne învață să-I poruncim lui Dumnezeu ce să facă, ci să ne rugăm cu inimă curată, credință și stăruință. Sfântul Ilie a lucrat prin puterea primită de la Dumnezeu, nu printr-o însușire omenească a sa. Viața Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul – Minuni, râvnă și credință ↗

Ultimul îndemn al Apostolului privește grija pentru cel rătăcit. A-l întoarce pe un om de la păcat nu înseamnă a-l umili sau a-l osândi. Înseamnă să-l cauți cu dragoste, să-i spui adevărul fără cruzime și să-l ajuți să se întoarcă la Dumnezeu.

Astfel, întreaga pericopă poate fi cuprinsă într-un singur îndemn: rabdă fără să-L părăsești pe Dumnezeu, vorbește adevărul, roagă-te în suferință, mulțumește în bucurie, cheamă Biserica în boală, mărturisește-ți păcatul și nu-l lăsa singur pe cel care s-a rătăcit.

Căci rugăciunea adevărată nu schimbă numai împrejurările. Mai întâi, ea schimbă inima omului.

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇