Aflarea Sfintei Cruci – Cum a descoperit Sfânta Elena Crucea Mântuitorului la Ierusalim

Aflarea Sfintei Cruci – minunea descoperirii lemnului mântuirii

Povestea aflării Sfintei Cruci de către Sfânta Împărăteasă Elena la Ierusalim, împreună cu Patriarhul Macarie. Minunea descoperirii Crucii Domnului și învierea celui mort care a arătat lumii lemnul mântuirii.

Întru pomenirea acestei minunate lucrări dumnezeiești, Biserica lui Hristos aduce aminte de aflarea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, precum și a sfintelor piroane cu care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos. Această sfântă descoperire s-a făcut prin osârdia și credința Sfintei Împărătese Elena, mama binecredinciosului împărat Constantin cel Mare, cel întocmai cu Apostolii.

Râvna împărătească pentru sfintele locuri

La începutul domniei sale (306–337), Sfântul Constantin, luminat de credința cea adevărată și întărit de semnul Crucii pe care l-a văzut pe cer, a dorit să înnoiască și să împodobească locurile sfinte ale Ierusalimului, unde Domnul nostru Iisus Hristos a pătimit, a fost îngropat și a înviat din morți.

Pentru această sfântă lucrare, el a trimis pe maica sa, Sfânta Elena, femeie plină de evlavie și dragoste către Dumnezeu. Împărăteasa a pornit către Ierusalim cu mult aur și cu mare dorință de a afla lemnul pe care s-a săvârșit mântuirea lumii.

Totodată, împăratul a trimis scrisoare către Patriarhul Macarie al Ierusalimului, rugându-l să o sprijine în toate cele de trebuință pentru cercetarea și restaurarea locurilor sfinte.

Căutarea Crucii Domnului

Ajungând în cetatea Ierusalimului, Sfânta Elena a aflat că multe dintre locurile sfinte erau acoperite de temple păgâne ridicate de romani, pentru a ascunde urmele credinței creștine. Cu râvnă sfântă, ea a poruncit să fie dărâmate acele temple și să înceapă cercetarea locului unde fusese Golgota.

Multă vreme a întrebat creștini și evrei despre locul unde fusese ascunsă Crucea Domnului, însă nimeni nu putea spune cu siguranță. În cele din urmă, un bătrân evreu, pe nume Iuda, a mărturisit că lemnul Crucii ar fi fost îngropat în apropierea templului zeiței Venus.

La porunca împărătesei, templul păgân a fost dărâmat și s-au făcut săpături în acel loc.

Descoperirea Crucilor de pe muntele GOLGOTA

Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, nu după multă vreme au fost descoperite Golgota și Mormântul Domnului. În apropierea acelui loc s-au aflat trei cruci, precum și scândura pe care era scris titlul pus de Pilat: „Iisus Nazarineanul, Împăratul Iudeilor” (Ioan 19, 19). De asemenea, au fost găsite și patru piroane cu care trupul Domnului fusese pironit pe lemn.

❓ Dar rămânea o mare întrebare: care dintre cele trei cruci era Crucea Mântuitorului?

Minunea învierii celui mort

Atunci Patriarhul Macarie, luminat de Dumnezeu, a cerut ca un mort care era dus la groapă să fie adus acolo. Trupul celui adormit a fost așezat, pe rând, pe fiecare dintre cele trei cruci.

Când însă mortul a fost atins de Crucea Domnului, îndată s-a ridicat viu, ca și cum s-ar fi trezit din somn.

Văzând această mare minune, toți cei de față au înțeles că aceea era Crucea cea Dătătoare de Viață, prin care Hristos a biruit moartea și a dăruit lumii mântuirea.

Înălțarea Crucii spre închinarea credincioșilor

Cuprinsă de bucurie și cutremur sfânt, Împărăteasa Elena împreună cu Patriarhul Macarie au ridicat Crucea Domnului înaintea mulțimii, pentru ca toți să o vadă și să se închine ei.

Poporul, cu lacrimi și cu glasuri smerite, striga:

„Doamne, miluiește!”

Astfel a fost arătat lumii lemnul pe care s-a săvârșit taina mântuirii, iar Crucea Domnului a devenit pentru creștini semnul biruinței asupra păcatului, morții și diavolului.

Înțelesul duhovnicesc al Crucii

Crucea nu este doar un lemn al suferinței, ci pomul vieții celei noi. Prin ea s-a deschis cerul și s-a împăcat omul cu Dumnezeu.

De aceea, creștinii cinstesc Sfânta Cruce cu mare evlavie, făcând semnul ei asupra lor, purtând-o la piept și închinându-se ei, căci prin Cruce a venit bucuria la toată lumea.

Să ne aducem aminte, iubiți credincioși, că fiecare om are crucea sa de purtat. Dar atunci când o purtăm cu credință, cu răbdare și cu nădejde în Dumnezeu, crucea noastră devine scară către Înviere.

Căci precum spune cântarea Bisericii:

„Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.”

Amin.

👉   14 SEPTEMBRIE – ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇