Cine au fost Sfintele Femei Mironosițe? Primele vestitoare ale Învierii

Cine au fost Sfintele Femei Mironosițe?

Sfintele Femei Mironosițe au fost ucenicele care L-au urmat și L-au sprijinit pe Mântuitorul Iisus Hristos, au rămas aproape de El în timpul Răstignirii și au venit cu miresme la mormânt. Între ele se numără Maria Magdalena, Salomeea, Ioana, Maria lui Cleopa, Suzana, Marta și Maria. Ele au primit cele dintâi vestea Învierii și au dus-o Apostolilor. Biserica Ortodoxă le pomenește împreună în Duminica Mironosițelor ↗ , ca modele de credință, curaj, iubire și slujire jertfelnică.

În zorii zilei de duminică, atunci când ucenicii stăteau ascunși de frica iudeilor, câteva femei au pornit spre mormântul Mântuitorului. Nu știau cine le va prăvăli piatra de la intrare și nici ce reacție vor avea soldații care păzeau locul. Știau doar că trebuie să împlinească ultima datorie a iubirii: să ungă cu miresme Trupul Celui răstignit.

De la mirurile pe care le purtau au primit numele de „mironosițe”. Însă ele nu au fost doar niște femei venite să împlinească un obicei de înmormântare. Au fost ucenice adevărate ale Domnului, care L-au urmat, L-au ajutat și au rămas lângă El chiar și atunci când totul părea pierdut.

Ucenicele care Îl slujeau pe Hristos

Sfântul Evanghelist Luca ne spune că, alături de cei doisprezece Apostoli, Îl însoțeau pe Mântuitorul și mai multe femei vindecate de boli și de duhuri rele. Printre ele se aflau Maria Magdalena ↗, Ioana, soția lui Huza, Suzana și „multe altele care le slujeau din avutul lor” (Luca 8, 1-3).

Așadar, femeile mironosițe nu au apărut numai în dimineața Învierii. Ele făceau parte dintre cei care Îl urmau pe Hristos în timpul propovăduirii Sale. Își ofereau timpul, bunurile și puterea lor pentru susținerea lucrării Sale și a Apostolilor.

În ceasul Pătimirilor, când mulți dintre ucenici se risipiseră, ele au rămas aproape. Au privit Răstignirea, au văzut unde a fost așezat Trupul Domnului și, după trecerea sâmbetei, au cumpărat miresme pentru a merge la mormânt.

Dragostea lor s-a dovedit mai puternică decât frica.

Sfânta Maria Magdalena – cea dintâi vestitoare a Învierii

Cea mai cunoscută dintre mironosițe este Sfânta Maria Magdalena, pomenită la 22 iulie. Provenea din Magdala, o localitate din Galileea, iar Mântuitorul o vindecase, scoțând din ea șapte demoni.

Maria Magdalena nu trebuie confundată cu femeia păcătoasă care a uns cu mir picioarele Domnului ↗ în casa fariseului Simon. Sfânta Scriptură nu spune nicăieri că Maria Magdalena ar fi fost prostituată ori femeia amintită în acel episod. Identificarea lor este o tradiție apuseană târzie, nu o afirmație a Evangheliilor.

Maria Magdalena L-a urmat pe Hristos până la Cruce, a văzut locul înmormântării și a venit dis-de-dimineață la mormânt. Domnul Înviat i S-a arătat și a trimis-o să le vestească Apostolilor: „Mergi la frații Mei și le spune…” (Ioan 20, 17).

Astfel, cea care venise cu lacrimi și miruri a plecat purtând vestea care avea să schimbe lumea: Hristos a înviat! Relatarea întâlnirii sale cu Domnul se găsește în Evanghelia după Ioan, capitolul 20.

Tradiția Bisericii ↗ o numește „întocmai cu Apostolii”, deoarece a devenit vestitoare a Învierii și mărturisitoare a lui Hristos.

Sfânta Salomeea

Sfânta Salomeea, pomenită la 3 august, a fost soția lui Zevedeu și mama Apostolilor Iacov și Ioan Evanghelistul. Este femeia care I-a cerut Mântuitorului ca fiii ei să stea unul de-a dreapta și altul de-a stânga Sa, în Împărăție.

Cererea arăta că ea nu înțelegea încă deplin natura duhovnicească a Împărăției lui Dumnezeu. De aceea, Domnul i-a răspuns: „Nu știți ce cereți” (Matei 20, 22). Salomeea avea însă să învețe că adevărata întâietate nu se dobândește prin rang, ci prin slujire și jertfă.

Ea a rămas aproape de Domnul în timpul Răstignirii și s-a numărat printre femeile care au venit cu miresme la mormânt. Evanghelistul Marcu o amintește alături de Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov cel Mic și a lui Iosi.

Afirmația potrivit căreia Salomeea și Maria lui Cleopa ar fi ajuns în sudul Franței aparține unei tradiții locale apusene și nu poate fi prezentată drept fapt istoric sigur.

Ioana, Suzana și celelalte mironosițe

Sfânta Ioana, pomenită la 27 iunie, era soția lui Huza, unul dintre dregătorii lui Irod Antipa. Evanghelia spune că ea Îl ajuta pe Mântuitorul din avutul său și că s-a aflat printre femeile care au vestit Apostolilor Învierea.

Potrivit tradiției bisericești, Ioana ar fi recuperat capul Sfântului Ioan Botezătorul ↗ după ce Irodiada poruncise să fie aruncat într-un loc necinstit. Acest amănunt aparține Tradiției, nu relatării directe a Scripturii. Viața Sfintei Ioana este prezentată astfel și în sinaxarele ortodoxe.

Între mironosițe sunt amintite și:

• Maria, mama lui Iacov și a lui Iosi;
• Maria lui Cleopa;
• Suzana;
• Marta și Maria, surorile Dreptului Lazăr;
• precum și alte femei ale căror nume nu s-au păstrat.

Nu toate apar explicit în fiecare relatare despre dimineața Învierii. Evangheliștii amintesc nume diferite, fără ca relatările lor să se contrazică: fiecare consemnează o parte dintre femeile prezente. Tradiția liturgică a Bisericii le cinstește împreună, alături de Dreptul Iosif din Arimateea și de Nicodim. Sinaxarul Bisericii le enumeră și amintește că au existat încă multe altele.

Primele vestitoare ale Învierii

Mironosițele au pornit la drum fără să știe cum vor înlătura piatra mormântului. Omenește vorbind, planul lor părea fără ieșire. Dar Dumnezeu nu le-a cerut să poată face totul, ci să facă, din iubire, ceea ce le stătea în putere.

Ajunse la mormânt, au găsit piatra răsturnată și au primit de la înger vestea Învierii. Cele care veniseră să cinstească un mort au devenit primele vestitoare ale Celui viu.

Biserica le pomenește împreună în Duminica Mironosițelor, când cinstește curajul, credința și slujirea lor. Tradiția ortodoxă le recunoaște drept modele ale femeii creștine.

Ce ne învață mironosițele?

Curajul lor nu a fost lipsa fricii, ci biruirea ei prin iubire. Ele nu au ținut predici mulțimilor și nu au căutat locuri de cinste. Au slujit discret, au rămas lângă Cruce și au mers la mormânt când orice speranță omenească părea stinsă.

Pilda lor nu se adresează numai femeilor, ci fiecărui creștin. Mironosițele ne arată că adevărata credință se vede în statornicie, milostenie, slujire și prezență lângă cel aflat în suferință.

Într-o lume care confundă adesea libertatea cu lipsa oricărei răspunderi, ele ne amintesc că omul se împlinește nu prin egoism, ci prin iubirea care se dăruiește. Nu zgomotul le-a făcut mari, ci fidelitatea. Nu puterea lumească, ci apropierea de Hristos.

Sfintele Femei Mironosițe au venit la mormânt purtând miruri, dar s-au întors purtând Lumina Învierii. Aceasta rămâne chemarea fiecărui creștin: să Îl caute pe Iisus cu inimă curată și să ducă mai departe, prin cuvânt și faptă, vestea că moartea a fost biruită.

❇

❇❇

❇❇❇

❇❇

❇