Vindecarea lunaticului – credința care se întărește prin rugăciune și post Vindecarea lunaticului este minunea relatată în Matei 17, 14-23, în care Iisus Hristos vindecă un copil adus de tatăl său. Pericopa, citită în Duminica a X-a după Rusalii, arată că adevărata credință se întărește prin rugăciune și post. Hristos îi învață pe ucenici că până și credința cât un grăunte de muștar poate birui obstacole care par imposibile. Evanghelia Vindecării lunaticului ne așază înainte una dintre cele mai dureroase imagini ale iubirii părintești: un tată îngenuncheat înaintea lui Iisus pentru copilul său. Nu vine cu vorbe multe și nici cu pretenții. Vine cu durerea unui om care a încercat tot ce putea și rostește una dintre cele mai simple rugăciuni ale Evangheliei: „Doamne, miluiește pe fiul meu!” Evanghelia zilei În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și ade...
Psalmul 139: Rugăciunea de Izbăvire și Protecție împotriva Răului
pe
Solicitați un link
Facebook
X
Pinterest
E-mail
Alte aplicații
Psalmul 139 este o rugăciune de ajutor și izbăvire adresată lui Dumnezeu, în care psalmistul imploră protecția divină împotriva oamenilor răi și viclean. În primele versete, el cere să fie eliberat de nedreptate și de intențiile malefice ale dușmanilor, care îi amenință pașii cu curse și obstacole. Psalmistul compară limbile acestora cu cele ale șerpilor, subliniind natura lor periculoasă și insidioasă.
Rugăciunea continuă printr-o invocare a puterilor lui Dumnezeu de al apără în ziua conflictului și a ruga ca cei răi să fie pedepsiți pentru faptele lor. El se bazează pe credința că Dumnezeu va face dreptate celor săraci și va judecă pe cei care acționează nedrept. Psalmul se încheie cu o notă de speranță, evidențiind că cei drepți vor lăuda numele Domnului și vor trăi în prezența Lui.
†
1. Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean şi de omul nedrept mă izbăveşte,
2. Care gândeau nedreptate în inimă, toată ziua îmi duceau război.
3. Ascuţit-au limba lor ca a şarpelui; venin de aspidă sub buzele lor.
4. Păzeşte-mă, Doamne, de mâna păcătosului; scoate-mă de la oamenii nedrepţi, care au gândit să împiedice paşii mei.
5. Pusu-mi-au cei mândri cursă mie şi funii; curse au întins picioarelor mele; pe cărare mi-au pus pietre de poticneală.
Comentarii
Trimiteți un comentariu