Paști sau Paște? Descoperă Forma Adevărată a Sărbătorii

   De ce spunem Paști și nu Paște? Argumentul Manuscriselor Vechi

†

   Paști vs. Paște: Călătoria unui Plural în Tradiția Românească

---

📜 PAȘTE SAU PAȘTI? – Argumentul Tradiției
De la primele evanghelii românești tipărite și până astăzi, întâlnim două forme ale numelui sărbătorii de Înviere: Paști și Paște. Care e mai „corectă”? Să vedem ce ne spun manuscrisele vechi și cărțile de cult – adevăratele depozitare ale limbii liturgice autentice.

---

Origini și prime atestări

• Sec. XVI

  • Evangheliarul slavo-român (1551–1553), la Matei 26:2: forma Paști apare în manuscris.

  • Toate textele românești ale secolului al XVI‑lea folosesc fără excepție pluralul Paști: „Paștile noastre” (Codicele Bratul, Pravila coresiană), „Evanghelia Paștilor” (Cazania coresiană, 1581).

• Sec. XVII

  • Paști rămâne forma dominantă, dar începe să apară și varianta Paște (întotdeauna tratată ca plural).

  • Exemple mixte:

    • Codicele Sturdzan: „Paști”

    • Codicele Todorescu, Manuscrisul de la Ieud: „Paștile noastre”

    • Varlaam în Cazania: „dzua de Paști”, „bucuria Paștelor”, „săptămâna Paștilor”

  • În Muntenia, Cazania de la Govora și Pravila lui Matei Basarab (1652) atestă ambele forme: „dumnezeieștilor Paști” versus „postul Paștelor”.

---

De ce „Paște” în Moldova?

• În dialectul moldovenesc, grupul „ști” evolua adesea în „șe” (cf. părintele → părintili).

• Astfel, forma Paști a fost percepută local ca „dialectală”, iar tiparnițele moldovenești au generalizat „Paște” – un caz de hipercorectitudine asemănător celui văzut în chiftea → piftea.

• Biblia de la București (1688), redactată preponderent de cărturari moldoveni, folosește „Paște” („Paștele jidovești”), preluând forma din tipăriturile locale.

---

Pluralul rămâne regula

• În limba veche, numele sărbătorii a fost întotdeauna la plural: Sfintele Paști, Sfintele Paște.

• Abia în epoca modernă, câțiva autori adoptă singularul ca opțiune stilistică – însă textele liturgice bisericești, care dau în continuare forma plurală, rămân etalonul limbii «corecte» în context religios.

---

Sec. XIX și decizia lexicografilor

• Până în secolul al XIX‑lea, pluralul predomină peste tot. În corespondența unor scriitori găsim urarea „Paști fericite”!

• Dicționarul Tezaur al Limbii Române (Academia Română) alege inspirat forma Paști drept lemă‑titlu, reflectând exact realitatea istorică și tradițională a limbii.

---

➡ Răspuns scurt: pentru cărțile de cult și slujbele Bisericii, pluralul este și rămâne forma autentică a numelui sărbătorii pascale. De aceea, atunci când vrem să fim corecți în vocabularul religios, vom scrie „Paști” (sau „Paștele cel de taină”, „Paștele curățitor” ș.a.) – așa cum cântăm și astăzi, preluând aceeași tradiție de acum 300 de ani.

---

✨ La mulți ani cu lumină și bucurie, Paști fericite!