Multumescu-ti, Tie Doamne, multumesc inca de-acum!
O BUNICA SI-O COPILA !
(de Eliana Popa)
Intr-un colt uitat de lume, langa podul dinspre moaraO batrana si-o copila isi duc viata-ntr-o cascioara.Erau tare nevoiase, greu se descurca bunicaIsi crestea cu multa truda si iubire, nepotica!Dar necazul iute vine peste omul necajitSi fetita ei cuminte intr-o zi s-a-mbolnavit !Tot a incercat batrana sa gaseasca bolii leacDar degeaba, ca nimic nu se leaga la sarac !A pornit plangand batrana la un doctor din orasN-avea bani ca sa-l plateasca, dar a luat un colt de cas!Insa doctorul ii spune : ,, – N-am cum sa te-ajut bunica ,Pana nu-ti aduci la mine mai in graba nepotica!”Lacrimi i-au brazdat obrajii, ca n-avea cum sa o poartePe fetita ei bolnava la un vraci asa departe.Dar mergand pe strazi buimaca a vazut in fata saO biserica frumoasa, pe-o strada, undeva!A intrat privind sfioasa, catre sfintii din icoane.Si a-ngenuncheat batrana, langa cateva cucoaneAscultandu-le batrana, rugaciunea lor cea lungaA-nceput cu voce tare sa rosteasca, a sa ruga:– Draga, Doamne, sunt Maria! Nepotica mea-i bolnavaZace-n pat de multa vreme, e slabita si firavaDaca poti Tu sa o vindeci, mergi acuma, iute, iuteCasa noastra-i langa moara, ce se afla lang-o punte!Ai sa vezi casuta noastra cu peretii care crapaAre gauri in sindrila, e micuta si saraca,Cauta sub presul rosu si i-a cheia de la usaMergi, Te rog, sa-mi vindeci, fata! Fata mea ca o papusa!Sa nu uiti! Cand iesi din casa sa pui cheia tot la locCa sa pot deschide usa cand o fi, sa ma intorc!Gata, Ti-ai notat adresa? Iaca, plec si eu la drum,Multumes-cu-ti, Tie Doamne, multumesc inca de-acum!O priveau razand marete ,, cuvioasele” femeiZice una mai tafnoasa: – Vai si-amar de ruga ei!”Dar batrana-si ia desaga si porneste catre casaCu nadejde mare-n Domnul, nu le-aude sau nu-i pasa!Si minune! Cand ajunge si deschide grabnic usa,Nepotica ei cea draga canta leganand papusa– Cum? Te-ai ridicat, micut-o? Vino iute la bunica!”Si degrab ii sare-n brate ca zvarluga, nepotica!– A venit aici un doctor si m-a saturat pe frunteAvea haine de lumina si in plete stele multe,Si sub pletele-nstelate, precum crinul fruntea Lui!Dar pe maini avea, bunico, doua rani adanci de cui !Si mi-a spus cu voce blanda, mangaindu-mi talpa goalaSa ma joc iar cu papusa ca nu mai sunt bolnavioara!M-a rugat sa-ti spun si tie c-a gasit casuta noastraSi ai cheia asezata chiar sub pres, langa fereastra
( dupa o pilda scrisa de sfintiilor parinti )
Comentarii
Trimiteți un comentariu
„Rugăciunile, gândurile și ideile tale ne inspiră! Lăsați un comentariu.”