Aruncati intotdeauna mreaja mintii si a sufletului vostru, mai la adanc!

†

Sfantul Apostol si
Evanghelist Luca

 "Galateni II , 16-20" Stiind insa ca omul nu se indreptatestei din faptele legiij, ci numai prin credinta in Iisus Hristos, am crezut si noi in Hristos Iisus, pentru ca din credinta in Hristos sa ne indreptatim, iar nu din faptele legii; caci din faptele legii nimeni nu se va indreptati.

Dar daca’n cautarea noastra de a ne indreptati in Hristos ne-am gasit si pe noi insine pacatosi, este oare Hristos slujitor al pacatului? Fereasca Dumnezeu!

Ca daca pe cele ce eu le-am daramat, pe acelea le zidesc la loc, ma adeveresc pe mine insumi calcator de porunca. 19 Fiindca eu prin lege i-am murit legii, pentru ca sa'I traiesc lui Dumnezeu:  m’am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu sunt cel ce mai traiesc, ci Hristos este Cel ce traieste in mine; ceea ce traiesc eu acum in trup, traiesc intru credinta in Fiul lui Dumnezeu, Cel ce m’a iubit si pe Sine Insusi S’a dat pentru mine.

~*~

"Tit III, 8-15" Cuvantul e vrednic de crezare, si vreau ca aceste lucruri sa le spui raspicatc, pentru ca cei ce I s’au incredintat lui Dumnezeu sa aiba grija sa fie’n frunte la fapte bune. Acestea sunt bune si folositoare oamenilor.

Dar de intrebarile nebunesti si de genealogiie si de certuri si de’ncrucisarile de vorbe asupra legii fereste-te: sunt nefolositoare si desarte.

Pe omul eretic, dupa intaia si a doua mustrare indeparteaza'l, stiind ca unul ca acesta s’a instrainat si rataceste’n pacat, osandit de sine insusi.

Cand il voi trimite la tine pe Artemas sau pe Tihic, straduieste'te sa vii la mine, la Nicopole, caci acolo m’am hotarat sa iernez.

Pe Zenas legistuli si pe Apolloj trimite-i inainte, si ai grija sa nu le lipseasca nimic.

Ai nostri sa invete si ei sa fie’n frunte la fapte bune atunci cand trebuinta o cere, ca sa nu fie ei neroditori.

Te imbratiseaza toti cei ce sunt cu mine. Imbratiseaza'i pe cei ce ne iubesc intru credinta. Harul fie cu voi cu toti! Amin. 

~*~

"Luca VIII, 5-15" Zis'a DOMNUL, Pilda semanatorului rostita de Mantuitorul Iisus Hristos. Talcuita de Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu Anania

„Iesit'a semanatorul sa semene samanta a sa. Si pe cand semana el, una a cazut langa drum si a fost calcata in picioareb si pasarile cerului au mancat'o. Si alta a cazut pe piatra; si daca a rasarit s’a uscat, pentru ca nu avea umezeala. Si alta a cazut in mijlocul spinilor; si spinii, crescand impreuna cu ea, au inabusit'o. Si alta a cazut pe pamantul cel bun si a crescut si a facut rod insutit”. Pe acestea spunandu'le, a strigat: „Cel ce are urechi de auzit, sa auda!”

Si ucenicii Sai Il intrebau ce inseamna aceasta parabola. Iar El a zis: 

Voua va este dat sa cunoasteti tainele imparatiei lui Dumnezeu; dar celorlalti, in parabole, ca vazand sa nu vada si auzind sa nu inteleaga.

Iar parabola aceasta inseamna: Samanta este cuvantul lui Dumnezeu. Cea de langa drum, sunt cei care aud, apoi vine diavolul si ia cuvantul din inima lor, ca nu cumva, crezand, sa se mantuiasca. Iar cea de pe piatra sunt aceia care primesc cu bucurie cuvantul cand il aud, dar acestia nu au radacina; ei cred pana la o vreme, iar la vreme de incercare se leapada. Iar cea cazuta intre spini sunt cei care aud, dar umbland cu grijile si cu bogatia si cu placerile vietii, se inabusa si nu rodesc. Iar cea de pe pamant bun sunt cei care, auzind cuvantul cu inima curata si buna, il pastreaza si rodesc intru rabdare.

Rugaciunea lui Iisus. "Ioan XVII, 1-13" Pe acestea le-a grait Iisus; si, ridicandu'Si ochii la cer, a zis: 

Parinte, a venit ceasul. Preamareste pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preamareasca pe Tine, asa cum I'ai dat stapanire peste tot trupul, ca El sa dea viata vesnica tuturor acelora pe care I i'ai dat. Iar viata vesnica aceasta este: Sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos, pe Care L'ai trimis. Eu Te'am preamarit pe Tine pe pamant; lucrul pe care Mi l'ai dat sa'l fac, l'am savarsit. Si acum, preamareste'Ma Tu, Parinte, la Tine Insuti, cu slava pe care am avut'o la Tine mai inainte de a fi lumea.

Aratat'am numele Tau oamenilor pe care Mi i'ai dat din lume. Ai Tai erau, si Mie Mi i'ai dat, si cuvantul Tau l'au pazit. Acum au cunoscut ca toate cate Mi'ai dat, de la Tine sunt; caci cuvintele pe care Tu mi le'ai dat Mie, Eu le'am dat lor, iar ei le'au primit si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit si au crezut ca Tu M’ai trimis. Eu pentru acestia Ma rog; nu pentru lume Ma rog, ci pentru cei pe care Mi i'ai dat, ca ai Tai sunt. Si toate ale Mele sunt ale Tale si ale Tale sunt ale Mele si Eu M’am preamarit intru ei.

Si Eu nu mai sunt in lume, dar ei in lume sunt, si Eu la Tine vin. Parinte Sfinte, intru numele Tau pazeste'i pe cei pe care Mi i'ai dat, ca ei sa fie una, asa cum suntem Noi. Cand eram cu ei in lume, Eu intru numele Tau ii pazeam pe cei pe care Mi i'ai dat; si i-am pazit si nici unul dintre ei n’a pierit, decat fiul pierzariia, ca sa se plineasca Scriptura. Dar acum Eu vin la Tine si pe acestea le graiesc in lume, pentru ca bucuria Mea s’o aiba deplina intru ei.

~*~

Talcuirea Sfintei Scripturi la Duminica a 18-a dupa Rusalii - Pescuirea minunata